vacanta ( fortata) la venetia

Vacanţǎ ( forţatǎ) … la Veneţia

Plec pentru prima datǎ din ţarǎ, pentru prima datǎ cu avionul, pentru prima datǎ totul necunoscut.

Entuziasmul unui concediu ȋntr-o ţarǎ strǎina a depǎșit orice limitǎ, iar gȃndul cǎ nu mǎ voi descurca ȋntr-o ţarǎ ȋn care oamenii comunicǎ ȋntr-o altǎ limbǎ decȃt a mea, a fost departe de mine.

Eram ȋntr-o permanenţǎ reverie, ca sǎ ţin emoţiile necunoscutului departe, pȃnǎ cȃnd ȋn avion pilotul amabil comunicǎ pasagerilor ( ȋn italianǎ) cǎ aterizarea va avea loc la Veneţia și nu la Bologna, așa cum ar fi trebuit. Neintelegȃnd ce a spus pilotul am observat dintr-o datǎ doar haosul ȋn jurul meu, lume care comenta, agitaţie, genţi, cǎrţi, reviste fluturate …

Primul gȃnd …ne prǎbusim :))

Ei bine nu! Totuși, am aterizat la Veneţia. Cine nu ȋși dorește sǎ vadǎ Veneţia?! “Vedi Venezia e poi mori”… nu, nu am ȋnvǎţat italiana ȋntre timp, deși nevoia te ȋnvaţǎ! Vezi, vezi…dar așa, forţat, parcǎ nici zȃmbetul nu ȋncǎpea!

Cȃnd am ieșit din avion un domn ȋnalt și foarte sobru a considerat cǎ Silviu are loc ȋntr-un autobuz care ne ducea la aeroport și eu in altul … moment ȋn care eu am urlat la el (de disperare) “ Silviu este cu mine”. Cei doi s-au ȋntors spre mine foarte speriaţi :), vǎzȃndu-mǎ pe mine și mai speriatǎ au putut doar sǎ rȃdǎ iar “vinovatul” a declarat cu umor ca nu l-ar lua pe Silviu de lȃngǎ mine.

Pe mǎsura ce mǎ dezmeticeam realizam ca toatǎ lumea vorbește… nu, chiar vorbește…. și ȋncǎ italianǎ, iar eu nu știu o iotǎ, ba mai multa am senzaţia cǎ toţi se ceartǎ :).

Prima cǎlǎtorie cu autobuzul ȋn Italia …. m-a impresionat, din nou. Acolo toţi se salutau cu “ bongiorno” doar eu cu “ bon jour” 🙂 )… da’ serios, acum, voi sesizaţi vreo diferenţǎ?

Şi la fiecare chelner, vanzǎtor, ghid, etc sǎ spui grazie??!!!… Dar ce, mersi nu e același lucru?!

Nu am ȋnţeles eu multe din ceea ce se spunea ȋn jurul meu, dar o concluzie am tras cu ușurinţǎ. Exprimȃndu-mǎ ireproșabil prin semne, eram de cele mai multe ori ȋnţeleasǎ fǎrǎ urmǎ de dubi, iar la final mǎ ȋntrebau inevitabil dacǎ sunt americancǎ. Nu am vazut niciun motiv evident sa ȋi contrazic. Voi?

Acum vǎ las, am treabǎ! Intenţionez ca la anul sǎ pot cere rujuri, farduri, sandale și rochiţe fǎrǎ sǎ mǎ doarǎ mȃinile și fǎrǎ asistenţǎ lingvisticǎ, cel mult specializatǎ pe shooping. Arrivederci!